candva...am iubit un om de zapada

Era o vreme prin ianuarie cand m-am indragostit, prin februarie eram fericita dar "ningea cu vorbe secate,cand iarna era grea si viscolul batea, ningea cu vorbe secate..."
"Si iarna era solitara cand ningea cu stele de gheata pe afara, iarna era solitara...".

"Tu erai visul meu alb in care ma imbracam in miresme de Crin si de liliac, tu erai visul meu alb..."

"Ningea cu vorbele tale...era iarna fierbinte ca o rugaminte, ningea cu vorbele tale si te-as fi iubit in ianuarie, ca pe-o floare de Crin, ca pe-o stea cazatoare si te-as fi iubit in ianuarie.." fiindca "tu erai visul meu alb in miresme de Crin si ..."

"Si mi-am pastrat juramantul, sa fiu biata frunza ce-o leagana vantul, eu mi-am pastrat juramantul... iar tu ramai ca o sete...pe care s-o sting cand amurgul incepe,tu ramai ca o sete...tu esti visul meu alb..."

Candva..."era in amurg si cerul plangea cu stropi de argint pe lesu-i zdrobit,un vultur era mort si-n inima mea" iar acum "Nu pot sa iubesc,desi am iubit..."
Am iubit un om de zapada...


3 melodii ce trebuie sa le asculti:

http://www.youtube.com/watch?v=mWAIUBPAjJI

http://www.youtube.com/watch?v=ZQtFqexdsc8

http://www.youtube.com/watch?v=Pw16_XrI_ec

O sa ti le cant intr-o zi eu...omule de zapada...
zapada...zapada...zapada!!!

Pana la ce varsta ai crezut in Mos Craciun?

Ia hai, sa discutam asa sincer! Tu pana la ce varsta credeai in Mos Craciun? Eu una trebuie sa va povestesc cat de profund am fost dezamagita cand aveam 6 ani de catre frate-miu al mijlociu' Shobo, cu 2 chestii:
-prima ca nu exista Mos Craciun
-a doua era ca, copii nu se fac din sarut si nu-i aduce barza!
Nowdays copii de 6 ani sunt dezamagiti ca mai au 6 ani pana la pubertate!! Cat de rapid evolueaza lumea asta!!! Avem un ritm rapid si ne indreptam dracu' stie unde! De ce? Hai sa punem frana sa ne ungem balamalele...

...

Am pierdut ore intregi cautand intr-un noian de culori,un sens... nu l-am gasit desigur! intr-un noian de elemente care nu se legau intre ele, detalii fara fond sau baza,El era singurul lucru clar pe care-l distingeam in complexitatea si multitudinea de oameni. Ciudat ca mi-am regasit un sentiment de EU pe care parca il cautam ca nu eram sigura ca il mai am, l-am gasit!Si ma simteam atat de bine fiind Eu... Insa era obositor,ca o amorteala continua, eram eu dar parca ma priveam de sus si totusi prin ochii mei, imi atingeam mainile si le simteam reci, parca nu erau ale mele!bine...am eu maini reci de obicei dar de data asta parca imi erau straine.
Cred ca da, am sa fac cum isi doresc ei,am sa merg acasa, Jungla Urbana ma oboseste din cale afara, nu mai am resurse sa raman si nici sens. Desi e El nu ne simtim legati unul de celalalt, oricum cred ca daca nu plec eu o sa se sperie si o sa fuga de mine,atasamentu meu parca il face sa se teama uneori si sunt constienta oricand ca poate sa-mi zica sa "ne vedem mai rar" spre exemplu, ma astept la asta oricand, poate d-asta traiesc la maxim alaturi de el in orice moment, stiu ca nu dureaza o vesnicie.Mi-e drag, nu-l iubesc dar il apreciez enorm, are un vibe atat de pozitiv! Nu ca o fantana de sentimente pozitive ci ca un ocean cald in care inot sa ma inclzesc si sa ma incarc.Da, e o oaza in desert, dar nu dureaza o vesnicie.Poate o sa dispara iluzia asta de Fata Morgana si o sa ma trezesc iar ca merg singura prin desertul meu spiritual.Sunt profunda si seaca,nashpa! Ma simt ca si cum as avea intreaga Sahara in mine! Adica fierbinte si gata mereu sa ofer dar seaca...nu receptez nimic...nu primesc nimic!Partea ce mai proasta e ca nici nu mai sper si toata treaba asta nu se mai canalizeaza intr-o asteptare continua ci stagneaza intr-o angoasa fara sens. Daca as stii ca e o forma de evolutie as privi increzatoare dar nu stiu ce sa cred, asa ca ... suspans...

ceva pe acolo...

Iluzie de toamna si amorteala,
Gand aramiu cu raze reci,
Imprejurimi - o nebunie!
E desfrau si gesturi seci.
Cum am ajuns aici?

E un tablou ars de primavara
Culorile-s acum complementare,
Si visele zboara inspre zari
De parca totusi ar fi vara!
Pierduta-n contemplare...

Doar tu nu poti sa intelegi,copile
Caci vorbele-mi sunt abstracte
Gesturile fara expresivitate
Am asteptate venele sa se dilate
Sa nu mai fie nervi si tristeti...

O asteptare nu fara sens
Caci s-a calmat si marea
A trecut furtuna!
Si sentimentul intens,
Acum e doar ... padurea ...

Lipsa de interes
Si o goana nebuna..inspre...
Inspre nicaieri!
Incepe iarasi ploaia
Iar nu pot sa ma calmez...

Rictus de satisfactie

Stii senzatia aia cand iti pica lumea-n cap si crezi ca nu mai ai rost pe fata pamantului? Sigur ca o stii! ai trait-o si tu cel putin odata... e momentul ala in care te scalzi intr-o mizerie emotionala si o stare psihica labila si crezi ca oceanul asta de rahat o sa te inhate detot si n-o sa mai ai scapare.Ei bine zilele curg, si dupa o vreme vezi ca plutesti totusi desupra oceanului si mai apoi reusesti sa iesi din el si sa-ti tragi asa un dush fierbinte si sa te curati de toate gandurile morbide si de toate amintirile sentimentelor avute. Stralucesti dinou.
Dupa o vreme ceea ce te-a doborat pe tine la pamant se intoarce si-ti cade la picioare.Iti apre pe chip un rictus tamp si o satisfactie extraordinara in timp ce pulsul iti creste si inima-ti pompeaza cu putere,in primele secunde nu-ti vine sa crezi ce se intampla apoi rictusul se transforma doar intr-un zambet cu subinteles si o privire profunda in...gol.
Iaca si pe mine ma incearca din ce in ce mai des sentimente d'astea, incep sa jimbez tot mai des cand vad ca ceea ce m-a aruncat cu barba in tzarana de atatea ori incearca sa ma inmoaie... intr-un fel sau altul.
Ma mir pe zi ce trece ca primesc aprecieri de la tot felul de oameni.Cica ma simt ei ca am un suflet bun si k is om ok si whatever..:-J Ma mir pt ca nu caut sa primesc aprecieri ci pur si simplu exist si sunt asa... Lucrurile si oamenii graviteaza in jurul meu mai mult decat mi-as dori... dar e bine... sau? da in principiu e bine cand stii ca nu faci decat sa existi si esti apreciat pt asta! Insa exista si un paradox! Numai omu' pe care l-am iubit nu a vazut nimic in mine...asta ma doare! Pt el nu am fost mai mult decat sa zic asa decat un obiect, nu a gasit nimic in mine. Lucru care m-a facut sa ma indoiesc de mine si sa-mi pun intrebari si iarasi zile de ganduri si analiza, intrebari de genu: unde dracu gresesc? Sau daca problema e la mine, am ajuns insa la concluzia ca daca el nu a vazut nimic in mine inseamna ca a fost orb! Ma uit in jurul meu si observ cate calitati am si capat incredere in mine, am mult fata de altii, e drept e loc cacalau de mai bine dar sunt intr-o continua ascensiune in vederea spiritului si personalitatii mele lucru care iar ma face sa ma umplu de satisfactie. Ma bucur ca am ajuns aici. :) Dupa o perioada de mers in pestera fara lampa sau faclie, dupa ce m-am lovit cu capu de pereti prin inuneric, dupa ce m-am trezit dimineata cu ochii uzi, finally simt ca stralucesc...

intre"." sau "Jongland cu gandurile lor..."

Am observat ca am o capacitate morbida de a le lasa impresia ca le comunic ceva,cand defapt nu spun nimic.Nu spun nimic la modul ca, spun o idee prea subtila,o prea mica proportie din idee, care s-o acopere intr-un sens larg, si atunci consider ca nu am spus nimic...precis.

{MA ENERVEAZA K NU MI SE INCARCA IMAGINEA SI AM O POZA FAINA RAU DE TOT!!! X(( }

Intre Vechi si Nou

Ma gandeam sa arunc o privire de pe balcon,intre azi si ieri,vechi si nou.Azi m-am trezit la o ora mai rezonabila, tot sunata de mama,ieri m-am trezit la 17 dupa amiaza.Am facut un pas bun, am evoluat! ;)

Hai sa facem un inventar azi ce avem aici?Pai avem asa: suc,hot dogs, muzica indiana...
Ieri ce aveam? Pai aveam: suc,hot dogs, pizza,lasagna si muzica indiana...
hmm... :-??
Daca arunc o privire la un "ieri" de mai demult aveam: caspusni din gradina si piersici, trandafiri in gradina si dimineti superbe si muzica chill out... am venit in "Gradina Salbatica" si descopar cum fiecare "negura" incearca sa ma agatze si sa ma pringa in chingile haului...zambesc stanjenita de parca am gresit camera si am intrat peste doi indragostiti in timpul "actului creatiei", si apoi pasesc mai departe ca si cum ma astept sa gasesc "ceva ok" insa,TZEAPA!! E alta "negura" cu alt hau si cu alte vicii,cu alte chingi. Ma aflu intr-o goana continua, nu stiu incotro ma indrept dar ma bucur de libertate,alerg pe langa hauri, le privesc si ma retrag continuandu-mi goana. Ma opresc, privesc si aleg sa imi continui goana, nu vreau"chingi" vreau libertate... :)

Ieri aveam mancare pura, aveam hobby-uri,azi avem pasiuni care au devenit obisnuinta, am evoluat!
Ieri aveam onoare si legi nescrise, azi avem legi scrie dar n-avem onoare!
Ieri ne rugam la divinitate, azi ne rugam la "idoli" desenati pe bacnote.
Trist.
Dar imi continui goana... ma opresc,privesc,zambesc si... imi continui goana... o goana lenta in ritm ametitor.
http://www.youtube.com/watch?v=XkC9B0tiJW8

indian mantra...

Oamenii sunt de 3 categorii:

1.Cei care fac muzica si exprima prin ea lucrurile pozitive pe care vrem sa le simtim cand percepem-muzicienii;

2.Cei care se conecteaza cu muzica si vibratiile ce le primesc, prin dans! Emana vibratii pozitive prin dans-dansatorii;

3.Cei care privesc tabloul fericirii din exterior-publicul;

Usume, umsuma, inimini tzini,ua shaaaa...
Ichibe ichicave,una u chave, una u chave...

Dar toti suntem buni si frumosi, pentru ca numai noi ne cunoastem!Ce ar fi daca am scoate tot din noi tot!tot ce e bun si frumos, sa impartim totul ca si cum am impartii petale de flori de ciresi, intr-o ploaie de petale de aprilie,de primavara caldutza cu iz trecut de iarna rece... ca si cum dansam prin petale purtati de muzica vibrata de spiritele noastre la unison... :)

mantra indiana... si parfum de flori de cires, roz...
http://www.youtube.com/watch?v=Ze_Wh-QYNOI&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=mbHzdG2bR1A