un singur lucru ti-as spune, fara supraaprecieri si falsa modestie: Stii cand vei realiza ce faptura minunata sunt? Am sa-ti raspund tot eu: atunci cand vei simti ca s-a evaporat si ultima particula de parfum...te vei minti cu amintirea,te vei tortura cu regretul, dar nimic nu va putea fi schimbat. Am drumul meu ce se continua in infinit, iar eu nu merg niciodata in regres, ma opresc, astept,contemplu dar imi continui mai apoi calea.
Nu stiu de ce pierzi vreme sa imi scormonesti, sa-mi conturezi defecte, vreme in care ai putea sa te bucuri de potentialul meu nedefinit inca in ochii tai. Cat timp irosit,nu crezi? Ai putea sa incerci opusul,iar daca nu te satisface sa mergi pe alta cale,as vrea sa iti inteleg refuzul si incapatanarea ,dar ratiunea mea are mari dificultati.
