desi nu mai ploua,totul e ud...diminetile trec in tacere... energizant...energizant... si clape...clape de pian ce rasuna aleatoriu intr-un noian de ganduri pe note muzicale... si sunetul...sunetul ma loveste in piept...atat de profund k oftez desi,nu scot un cuvant si ascult...ascult cum se plimba mainile pe clapele de lemn si imi aduc aminte... da,senzatia unica a clapelor de pian sub degete...mi-e dor...regret,regret ca m-am lasat de pian... Rasare soarele si eu ascult cum izbiri de note-n bronz rasuna... ma macina intrebari... si imi doresc sa fiu acasa sa pot canta la pianina mea... pe care am abandonat-o intr-o sala imensa... singura... in frig... si cu notele sunandu-i fals de la toate incercarile mele si ale altora de a-si manifesta iscusinta in sunete... singura, de 10 ani ma asteapta sa ma intorc la ea sa-i mangai clapele ivorii...sa urlu din rarunchi prin sunetele ei... sa-mi cant durerea, peretilor... sa ma vindec ascultand ploaia in timp ce cant... acum nu mai stiu sa cant, acum durerea ramane muta in interior, acum ating corzile unei chitari si-mi suna strain... stiu ca muzica face parte din mine, si ca atunci knd am abandonat pianul am incercat sa invat chitara. Nu... pianul e altceva... e altceva... pianul e bagat adanc in fiinta mea,dc? nu stiu dar imi canta firea... imi canta amorteala...imi canta tristetea...imi canta fericirea...imi canta copilaria... alerg sa gasesc un pian unde sa pot sa-mi cant durerea in noapte... dar nu-i! statica in fata computerului ma pierd in incrutimea fruntii si a ochilor ce vor sa ude obraji,dar nu!trebuie sa fiu puternica!nu pot sa plang imi zic, si atunci totul ramane inchis acolo ... si nu-i nimeni sa cante...umezeala de afara ma irita... e rece... prea rece...imi strapunge carnea ca un cutit.... as vrea sa vorbesc prin graiul sunetelor fara litere...sunetele care prin patima si fragilitate exprima tot!tot ce nu pot lega in cuvinte, tot ceea ce nu vreau sa dezvaluiesc cuiva...de ce as face-o? Ar insemna sa fiu slaba nu? sa am un calcai al lui Achilles si sa-l pun in "spotlight"...ar fi o gresala nu? dar durerea k nu are cine sa-mi cante tumultul spiritual, nu e o gresala? E o gresala...
si uite ca nu pot la nesfarsit sa fiu titan... ma doare... ma dor clapele clavirului ce-mi suna cu patima in urechi... dar vreau ca sunetele sa fie rezultatul degetelor mele, care apasa dupa intensitatea trairii... mi-e dor... ochii au lasat siroaie... de ce? de ce... pt k holograma mea e apreciata... mereu am pierdut cand am fost "Eu", acum ce as mai avea de pierdut?? am pierdut abilitatea de a ma sincroniza si conecta cu muzica... nu pot decat s-o mai ascult si sa-mi aduc aminte, s-o traiesc doar din public, asa am ales:sa uit! dar defapt nu poti sa uiti ce face parte din tine... si pianu ma chinuie crunt....muzica lui intr-un ritm alert,voios imi rasuna cu putere in piept, ma doare...ma doare... ma pierd in sirul de senzatii, de ganduri,de dorinte,de manifest... ma pierd intre note...ma pierd intre sunete... pianul doare...trandafirii albi...si ploaia... lacrimi... tradare... minciuna... floarea de crin alba....
si un tip genial: http://www.youtube.com/watch?v=I3Z9Hsr0B0A&feature=related mda..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu