Zile de nesomn...stres...tigara dupa tigara... si constant energizantul imprejur... monocrom! tablou in alb si negru... sec...sec sec...gri!griul asta neutru e atat de sec k ma zgarie pe gat si imi infunda nasul...asta e senzatia ce mi-o induce... de praf... pe langa stres si munca de dactilograf, apare si vestea plumburie: Negru! neagra....negru... de fum... si a disparut si ea spre ceruri ca un fum de foc de surcele... atat de fin, delicat ca o panza de paianjen, asa cum era si ea cand mai era in viata...o prezenta vie desi parea o holograma in mersul ei silfid si delicat de iluzie batrana cu ochi albastrii si calzi, ca sufletul ei si mana ce-mi mangaia parul si imi zambea langa vatra de foc... ii placea sa-mi impleteasca parul lung si blond si o facea cu atata finete ca totul parea o mangaiere constanta... franturi de amintiri...franturi de mirosuri... Si era atat de simpla si calma ca de multe ori credeam ca nu stie intelesul cuvantului cearta...credeam ca nu stie sa-si mareasca intensitatea vocii...parca o aud aievea... cu vocea ei stinsa si oarecum dulce de copil... Un copil oropsit de anii acumulati si singuratate... pierduse multe si totusi a stiut sa fie puternica... A asistat neputincioasa in fata destinului care i-a furat pe rand o fiica, sotul si mezinul dar a ramas pe picioare desi rapusa de durere... pentru noi... o mireasma a amintirilor ce se pierd in timp..sau raman...dar anii nu iarta si viata isi repeta ciclul la nesfarsit: creatie si distrugere... ea ajunsese in punctul final... s-a stins in bratele pueternice dar neputincioase ale unicului fiu ramas in viata... care cu lacrimi in ochii si-a strans mama in brate si a simtit-o cum se elibereaza de materie si se indeparteaza... sentiment retrait pentru a 3-a oara... Tata...saracul tata! ca o salcie se pleaca in fata furtunii dar dupa ramane in picioare... curg lacrimi... e intuneric...tabloul e negru si miorase a ceara si fum... negru de fum... in picaturi de ploaie... petale de ploaie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu