D'ale mele

Aruncand o privire in jurul meu observ tot mai mult si devine cu atat mai stresant ca oamenii au o tendinta de a se limita.Desi ne luptam(zadarnic desigur) cu idei si sisteme, desi se zice ca devenim civilizati si "open minded" ca incepem sa acceptam sau sa toleram mai multe tendinte absolut normale,tipic umane defapt, in fiecare zi ne impunem noi si noi principii, noi limite, noi bariere care sa ne ingradeasca spiritul. Peste tot aud: "fa ce vrei" dar in acelasi timp nu exista un liber arbitru,daca faci ce vrei, ce simti esti aspru judecat iar daca chiar o faci va trebui sa suporti consecinte, acest asa zis arbitru e doar o idee. Vorbeam acum intr-o zi cu cineva despre prima impresie, e absolut normal sa iti formezi o parere despre un om in momentul in care interactionezi cu el, indiferent daca in mod direct sau indirect insa de aici pana la eticheta o persoana chiar si pentru un moment e mult.Bun ne facem o idee despre celalat, indiferent daca e de natura pozitiva sau negativa, e absolut normal, dar de ce daca persoana respectiva nu corespunde tiparului meu pozitiv de ce trebuie s-o repugn, s-o judec mai ales? In fiecare zi ma antrenez sa percep omul si sa nu-l judec.Nu incerc sa-l accept ci doar il percep si atat, nu-l etichetez il privesc si-l analizez ca pe un "obiect viu", interactionez cu respectivul iar daca spatiul lui(comportament,fiinta,)nu-mi lezeaza in niciun fel persoana mea, nu-l accept, nu-l tolerez ci interactionez cu el in mod direct daca este cazul si-l privesc pur si simplu ca pe un tablou. Alt exercitiu pe care-l fac e ca privesc in timp ce interactionez cu ei, ii privesc ca pe niste oglinzi in care vad o reflexie a mea sub alt chip, cu un alt comportament, cu o alta existenta. Si daca pe mine sunt capabila sa ma privesc ca pe ceva firesc, oamenii din jurul nostru sunt la fel de firesti, cu reactii diferite dar firesti, cu vieti, comportamente, experiente,principii diferite dar la fel de firesti, cu un punct de vedere propriu.