Rictus de satisfactie

Stii senzatia aia cand iti pica lumea-n cap si crezi ca nu mai ai rost pe fata pamantului? Sigur ca o stii! ai trait-o si tu cel putin odata... e momentul ala in care te scalzi intr-o mizerie emotionala si o stare psihica labila si crezi ca oceanul asta de rahat o sa te inhate detot si n-o sa mai ai scapare.Ei bine zilele curg, si dupa o vreme vezi ca plutesti totusi desupra oceanului si mai apoi reusesti sa iesi din el si sa-ti tragi asa un dush fierbinte si sa te curati de toate gandurile morbide si de toate amintirile sentimentelor avute. Stralucesti dinou.
Dupa o vreme ceea ce te-a doborat pe tine la pamant se intoarce si-ti cade la picioare.Iti apre pe chip un rictus tamp si o satisfactie extraordinara in timp ce pulsul iti creste si inima-ti pompeaza cu putere,in primele secunde nu-ti vine sa crezi ce se intampla apoi rictusul se transforma doar intr-un zambet cu subinteles si o privire profunda in...gol.
Iaca si pe mine ma incearca din ce in ce mai des sentimente d'astea, incep sa jimbez tot mai des cand vad ca ceea ce m-a aruncat cu barba in tzarana de atatea ori incearca sa ma inmoaie... intr-un fel sau altul.
Ma mir pe zi ce trece ca primesc aprecieri de la tot felul de oameni.Cica ma simt ei ca am un suflet bun si k is om ok si whatever..:-J Ma mir pt ca nu caut sa primesc aprecieri ci pur si simplu exist si sunt asa... Lucrurile si oamenii graviteaza in jurul meu mai mult decat mi-as dori... dar e bine... sau? da in principiu e bine cand stii ca nu faci decat sa existi si esti apreciat pt asta! Insa exista si un paradox! Numai omu' pe care l-am iubit nu a vazut nimic in mine...asta ma doare! Pt el nu am fost mai mult decat sa zic asa decat un obiect, nu a gasit nimic in mine. Lucru care m-a facut sa ma indoiesc de mine si sa-mi pun intrebari si iarasi zile de ganduri si analiza, intrebari de genu: unde dracu gresesc? Sau daca problema e la mine, am ajuns insa la concluzia ca daca el nu a vazut nimic in mine inseamna ca a fost orb! Ma uit in jurul meu si observ cate calitati am si capat incredere in mine, am mult fata de altii, e drept e loc cacalau de mai bine dar sunt intr-o continua ascensiune in vederea spiritului si personalitatii mele lucru care iar ma face sa ma umplu de satisfactie. Ma bucur ca am ajuns aici. :) Dupa o perioada de mers in pestera fara lampa sau faclie, dupa ce m-am lovit cu capu de pereti prin inuneric, dupa ce m-am trezit dimineata cu ochii uzi, finally simt ca stralucesc...

intre"." sau "Jongland cu gandurile lor..."

Am observat ca am o capacitate morbida de a le lasa impresia ca le comunic ceva,cand defapt nu spun nimic.Nu spun nimic la modul ca, spun o idee prea subtila,o prea mica proportie din idee, care s-o acopere intr-un sens larg, si atunci consider ca nu am spus nimic...precis.

{MA ENERVEAZA K NU MI SE INCARCA IMAGINEA SI AM O POZA FAINA RAU DE TOT!!! X(( }

Intre Vechi si Nou

Ma gandeam sa arunc o privire de pe balcon,intre azi si ieri,vechi si nou.Azi m-am trezit la o ora mai rezonabila, tot sunata de mama,ieri m-am trezit la 17 dupa amiaza.Am facut un pas bun, am evoluat! ;)

Hai sa facem un inventar azi ce avem aici?Pai avem asa: suc,hot dogs, muzica indiana...
Ieri ce aveam? Pai aveam: suc,hot dogs, pizza,lasagna si muzica indiana...
hmm... :-??
Daca arunc o privire la un "ieri" de mai demult aveam: caspusni din gradina si piersici, trandafiri in gradina si dimineti superbe si muzica chill out... am venit in "Gradina Salbatica" si descopar cum fiecare "negura" incearca sa ma agatze si sa ma pringa in chingile haului...zambesc stanjenita de parca am gresit camera si am intrat peste doi indragostiti in timpul "actului creatiei", si apoi pasesc mai departe ca si cum ma astept sa gasesc "ceva ok" insa,TZEAPA!! E alta "negura" cu alt hau si cu alte vicii,cu alte chingi. Ma aflu intr-o goana continua, nu stiu incotro ma indrept dar ma bucur de libertate,alerg pe langa hauri, le privesc si ma retrag continuandu-mi goana. Ma opresc, privesc si aleg sa imi continui goana, nu vreau"chingi" vreau libertate... :)

Ieri aveam mancare pura, aveam hobby-uri,azi avem pasiuni care au devenit obisnuinta, am evoluat!
Ieri aveam onoare si legi nescrise, azi avem legi scrie dar n-avem onoare!
Ieri ne rugam la divinitate, azi ne rugam la "idoli" desenati pe bacnote.
Trist.
Dar imi continui goana... ma opresc,privesc,zambesc si... imi continui goana... o goana lenta in ritm ametitor.
http://www.youtube.com/watch?v=XkC9B0tiJW8

indian mantra...

Oamenii sunt de 3 categorii:

1.Cei care fac muzica si exprima prin ea lucrurile pozitive pe care vrem sa le simtim cand percepem-muzicienii;

2.Cei care se conecteaza cu muzica si vibratiile ce le primesc, prin dans! Emana vibratii pozitive prin dans-dansatorii;

3.Cei care privesc tabloul fericirii din exterior-publicul;

Usume, umsuma, inimini tzini,ua shaaaa...
Ichibe ichicave,una u chave, una u chave...

Dar toti suntem buni si frumosi, pentru ca numai noi ne cunoastem!Ce ar fi daca am scoate tot din noi tot!tot ce e bun si frumos, sa impartim totul ca si cum am impartii petale de flori de ciresi, intr-o ploaie de petale de aprilie,de primavara caldutza cu iz trecut de iarna rece... ca si cum dansam prin petale purtati de muzica vibrata de spiritele noastre la unison... :)

mantra indiana... si parfum de flori de cires, roz...
http://www.youtube.com/watch?v=Ze_Wh-QYNOI&feature=related

http://www.youtube.com/watch?v=mbHzdG2bR1A

O chestie geniala,zic eu...

Acum ceva vreme prin Tg-Jiu la baru pacii acolo unde toata lumea buna se aduna, in timp ce ma gandeam sa pun o melodie pe iutub, apare Halvitza cu un baietzandru caruia voia cu ardoare sa-i arate o poza(aceasta de fatza). Genialitatea la care ma refer eu nu consta numai in reprezentarea ei sau mesaj, ci in faptul ca...dupa cum am aflat si eu din discutia entuziasta, un anume prieten si-ar fi tatuat imaginea asta undeva pe corp :) e o chestie geniala,zic eu... pt acel copchil de 19 ani care a avut ideea asta ,tot respectu! Si eu am devenit una din fanele acestui tatuaj,ca si idee, ca si arta... :)

amintiri din copilarie...

Citeam blogu lu Don'Porculescu(iar iti fac bah reclama ;) ) si povestea dumnealui cum lua bataitza de la mami lui knd era kid si mi-am amintit de palmieru' ce mi-l trantea mama knd eram in clasa 1!
eram vestita ca fiind"Fetitza cu palmier" pt k il aveam de vreo 15-20 de cm in vf capului... acum cat ma chinuia mama cu pieptenatul,cate palme luam peste sfecla ca tipam si ma fataiam pana sa mi-l faca numai eu stiu...sau ca mi-l strangea atat de tare incat parea ca mereu zambesc... dar defapt induram suferinte... cat despre baiatitza...he he he nu luam de la mama da aveam 2 frati mai mari care s-au gandit sa ma invete box si k1, prima data am fost pe post de sac pana am invatat sa devin un adversar...iar mama ca un arbitru venea si ne palmuia pe toti ca deh altfel nu reusea sa ne trimita la colturile noastre...dar despre asta voi mai vb in viitor mai amanuntit :P

D'ale mele

Aruncand o privire in jurul meu observ tot mai mult si devine cu atat mai stresant ca oamenii au o tendinta de a se limita.Desi ne luptam(zadarnic desigur) cu idei si sisteme, desi se zice ca devenim civilizati si "open minded" ca incepem sa acceptam sau sa toleram mai multe tendinte absolut normale,tipic umane defapt, in fiecare zi ne impunem noi si noi principii, noi limite, noi bariere care sa ne ingradeasca spiritul. Peste tot aud: "fa ce vrei" dar in acelasi timp nu exista un liber arbitru,daca faci ce vrei, ce simti esti aspru judecat iar daca chiar o faci va trebui sa suporti consecinte, acest asa zis arbitru e doar o idee. Vorbeam acum intr-o zi cu cineva despre prima impresie, e absolut normal sa iti formezi o parere despre un om in momentul in care interactionezi cu el, indiferent daca in mod direct sau indirect insa de aici pana la eticheta o persoana chiar si pentru un moment e mult.Bun ne facem o idee despre celalat, indiferent daca e de natura pozitiva sau negativa, e absolut normal, dar de ce daca persoana respectiva nu corespunde tiparului meu pozitiv de ce trebuie s-o repugn, s-o judec mai ales? In fiecare zi ma antrenez sa percep omul si sa nu-l judec.Nu incerc sa-l accept ci doar il percep si atat, nu-l etichetez il privesc si-l analizez ca pe un "obiect viu", interactionez cu respectivul iar daca spatiul lui(comportament,fiinta,)nu-mi lezeaza in niciun fel persoana mea, nu-l accept, nu-l tolerez ci interactionez cu el in mod direct daca este cazul si-l privesc pur si simplu ca pe un tablou. Alt exercitiu pe care-l fac e ca privesc in timp ce interactionez cu ei, ii privesc ca pe niste oglinzi in care vad o reflexie a mea sub alt chip, cu un alt comportament, cu o alta existenta. Si daca pe mine sunt capabila sa ma privesc ca pe ceva firesc, oamenii din jurul nostru sunt la fel de firesti, cu reactii diferite dar firesti, cu vieti, comportamente, experiente,principii diferite dar la fel de firesti, cu un punct de vedere propriu.